Istoria Clubului

valinho · Trimis: 22/10/2007 21:22 Titlul subiectului: Istoria Clubului

OÞELUL GALAÞI – istoria clubului

Plinã de frãmântãri, istoria sportului gãlãþean cu mingea rotundã „porneºte” prin anii 1935, 1936, când se evidenþiazã unele grupuri sportive atrase de aceastã miºcare ºi care activau alãturi de echipe ºi asociaþii consacrate. Printre aceste entitãþi se numãra ºi cel denumit METALOSPORT, întâia grupare metalurgicã, a cãrui prezenþã pe scena divizionarã se înregistreazã în campionatul Diviziei C în seria a II-a a Ligii de Sud, în anul competiþional 1937-38 (locul 5 la finalul campionatului).
Dupã mulþi ani, în urma reorganizãrii fotbalului gãlãþean, în 1964 apare echipa OÞELUL, formaþie care reprezenta Combinatul Siderurgic de la Dunãre, cel mai mare din þarã. Alcãtuitã iniþial din constructorii marii platforme siderurgice, echipa OÞELUL (preºedinte era atunci Radu Arvinte) a trecut prin inerenta perioadã de „rodaj”, iar în ediþia 1968-69 reuºeºte promovarea în Divizia B, seria I, cu un lot care-i cuprindea, printre alþii, pe ªerbãnescu, Moºneagu, Coman, Secãºeanu, Luban, Cernega, Niculescu, Crãciunoiu, Nistor, Câmpeanu, Morohai, Holmagy, Stãnculescu, Ioniþã, Obreja ºi Ion Ionicã.

Creºterea potenþialului economic al Combinatului Siderurgic a fost sinonimã cu preluarea echipei de cãtre acesta. Urmeazã o nouã reorganizare a fotbalului gãlãþean (era deja o obiºnuinþã), în 1970 OÞELUL devine FC GALAÞI, ulterior FCM GALAÞI ºi în ediþiile 1974-75, 1976-77, 1979-80 are prezenþe rãzleþe în Divizia A. În acelaºi timp, o altã parte a echipei OÞELUL activeazã în Divizia C sub denumirea de DACIA GALAÞI, dar în stagiunea 1972-73 redevine OÞELUL ºi în 1973-74 activeazã din nou în liga secundã a þãrii. Din pãcate numai pentru o perioadã de doi ani, deoarece apoi retrogradeazã în „C” ºi, automat, dispare!

Perioada 1976-81 echivaleazã cu a doua naºtere a clubului, muncitorii de la Laminorul de Benzi la Rece (LBR) a Combinatului Siderurgic Galaþi – unde era angajatã majoritatea fotbaliºtilor de la fosta echipã OÞELUL – punând bazele unei noi echipe! Odatã înscrisã în campionatul municipal, noua formaþie câºtigã întrecerea pe oraº, se impune ºi în judeþ, apoi trece în Divizia C, pentru ca în ediþia 1981-82 Oþelul sã „aterizeze” în „B”. Titlul de divizionarã B ºi o parte din jucãtori trec încã la Victoria Tecuci.

Performanþa de atunci era realizatã de antrenorul Petru Moþoc ºi jucãtorii ªerbãnoiu, Cãlugãru, Cucu, Borº, Cãstãian, Morohai, Ceacu, Ciurea, Pãtraºcu, Pavel, Gheorghiu, Adamache, Enache, Ion Ionicã, Basalâc, Ticu, Potorac, Podeþ etc. Cealaltã parte de jucãtori activeazã, în continuare, în Divizia C, sub denumirea de METALOSPORT, însã numai pentru un an întrucât antrenorul Traian Ivãnescu promoveazã echipa în Divizia B. Clubul îºi ia denumirea iniþialã de OÞELUL ºi în 1986 reuºeºte o spectaculoasã promovare în primul eºalon fotbalistic, prima din istoria grupãrii! Antrenorii care ating aceastã performanþã sunt Costicã Rãdulescu ºi Ioan Sdrobiº, ajutaþi de un lot talentat printre care îi amintim pe Cãlugãru, Gh. Stamate, I. Oprea, M. Ciobanu, G. Popescu, Stoica, Radu, Ciurea, Burcea, Smadu, M. Stan, A. Stamate, Petrescu, Basalâc, Rusu, Vaiºcovici, Antohi, Bejenaru, Dumitru, Rotaru, Lala, Anghelinei, C. Stan, Ralea etc.

Primul meci jucat de OÞELUL în Divizia A i-a adus în faþã o favorizatã a vremii, Victoria Bucureºti, ºi, contrar aºteptãrilor, de câºtigat a fãcut-o formaþia nou-apãrutã în peisaj. Galaþiul a învins cu 2-0, prin golurile marcate de Antohi ºi Rotaru. La finalul sezonului competiþional, clubul se claseazã pe locul 11, pentru ca în ediþia imediat urmãtoare sã devinã cea mai puternicã echipã din provincie: locul 4 care permitea participarea în Cupa UEFA!

Pe 7 septembrie 1988, OÞELUL întâlneºte poate cel mai galonat club italian, JUVENTUS TORINO, în turul I al competiþiei europene în care deschidea pentru prima datã ochii. Soarta partidei de pe arena „Dunãrea” (special modernizatã premergător acestui eveniment), una foarte încinsã, a fost hotãrâtã în minutul 59, îndată ce Drãgoi, intrat de numai trei minute pe gazon, a fost faultat în careu. Penaltiul a fost executat bine de Profir ºi… 1-0!!! OÞELUL a jucat atunci în formula: Cãlugãru – G. Popescu, Anghelinei, Agiu, Borali (72’ Ad. Oprea) – Burcea, M. Stan, Profir, Oct. Popescu – Ralea (56’ Drãgoi), Antohi. Echipa tehnicã era asiguratã de Cornel Dinu (antrenor principal), Ioan Sdrobiº (antrenor secund) ºi Ion Morohai (antrenor de portari). Returul avea sã fie o simplã formalitate pentru fotbaliºtii din Peninsulã. Marele Juventus, reprezentat de jucãtori precum Stefano Tacconi, Nicolo Napoli, Pasquale Bruno, Luigi De Agostini, Michael Laudrup, Alessandro Altobelli ºi Rui Barros, s-a impus cu 5-0 (3-0).

Iatã întregul efectiv al clubului gãlãþean din acea vreme. Preºedinte de onoare era Mircea Rogojinaru, preºedinte Puiu Victor Vasilache, iar secþia de fotbal era condusã de Constantin Dorin. Cornel Dinu, Ioan Sdrobiº ºi Ion Morohai formau echipa tehnicã, iar doctorul Mihail Troacã ºi maseurii Tudorel Avramescu ºi Mihai Aprofirei pe cea medicalã. Lotul de jucãtori era alcãtuit din: Tudorel Cãlugãru, Gheorghe Popa – portari, Mario Agiu, Viorel Anghelinei, Liviu Baicea, Surian Borali, Gigi Ion, Gelu Popescu – fundaºi, Nicolae Burcea, Mihãiþã Hanghiuc, Ion Profir, Marius Stan, Costin Maleº, Octavian Popescu – mijlocaºi, Haralambie Puiu Antohi, Ionel Drãgoi, Adrian Oprea, Eugen Ralea – atacanþi.

Din nefericire, euforia participãrii în Europa s-a dovedit nocivã pentru parcursul din campionatul intern, OÞELUL retrogradând la finele stagiunii 1988-89, sentinþa fiind datã în ultima etapã: 0-4 la Corvinul Hunedoara. În încercarea de a reveni rapid pe prima scenã, reprezentanta Galaþiului se loveºte de echipe ceva mai motivate ºi terminã anul 1989-90 pe locul 3 în seria I a Diviziei B, dupã Progresul Brãila, care a promovat, ºi Gloria Buzãu. ªi totuºi, revenirea în „A” nu mai suporta amânare, iar ediþia 1990-91 readuce OÞELUL de la matineu, în pofida Buzãului ºi a Politehnicii Iaºi. În inițialul an de la revenirea în liga de elitã, clubul condus mai nou de Marius Stan (preºedinte), proaspãt retras din activitatea de jucãtor, ºi Mihai Stoica (vicepreºedinte) s-a clasat pe poziþia a opta, iar în 1992-93 se gãseºte pe treapta a zecea. Urmeazã un sezon competiþional mai anevoios, dar retrogradarea este evitatã cu câteva etape înainte de final: locul 15. De remarcat ar fi faptul cã OÞELUL joacã în 1992 finala Cupei Balcanice, cu echipa turcã Sariyer Istanbul: 0-0, 0-1.

În ediþia 1994-95 a Diviziei A, OÞELUL încheie întrecerea pe locul 13, iar un an mai târziu pe 12. Maturitatea lotului cu care formaþia dunãreanã se afiºase în ultimele sezoane duce la un campionat 1996-97 de excepþie. OÞELUL se claseazã pe treapta a patra, dupã Steaua, FC Naþional ºi Dinamo, ºi pune din nou mâna pe permisul pentru Cupa UEFA. Cu Vasile Simionaº antrenor principal ºi Constantin Ploieºteanu secund, echipa joacã pe 23 iulie 1997, în deplasare, cu NK Hit Gorica din Slovenia în turul preliminar al competiþiei. Trupa din spaþiul ex-iugoslav câºtiga cu 2-0, dar valoarea lotului „roº-alb-albastru” oferea garanþia unui retur complet diferit. Pe 30 iulie, stadionul „Oþelul”, plin ochi, aºtepta revanºa ºi prima jumãtate de orã de joc confirma superioritatea gãlãþenilor. Valentin ªtefan, marele cãpitan al acelor timpuri, deschidea scorul în minutul 20, tot el avea sã transforme o loviturã de la 11 metri (23’), pentru ca Adrian State (66’) ºi Viorel Ion sã ducã scorul la 4-0! Fatalitatea ºi-a gãsit loc în ultimele douã minute ale întâlnirii, în minutele 89 ºi 90 marcând Protega ºi Demirovic spre disperarea unui public anesteziat! La 4-2 s-au calificat slovenii, iar nouã ne-a rãmas un gust mai amar ca niciodatã. Iatã echipa de atunci a OÞELULUI: Stelian Bordeianu, Marin Balint, Vasile „Pluto” Brãtianu, Gigi Ion, Tudorel Pelin, Cãtãlin Tofan, Costin Maleº, Valentin ªtefan, Viorel Tãnase, Viorel Ion, Adrian State, Emil Spirea, Constantin Bosânceanu ºi Mircea Stanciu.

În campionat, lucrurile au mers la fel de bine, stagiunea 1997-98 a Diviziei A rezervându-i formaþiei noastre tot locul cu numãrul 4! Atunci tribuna a inventat sintagma de „Campionii Provinciei”. Sub OÞELUL se aflau FC Naþional, Dinamo ºi Universitatea Craiova, nume grele ale fotbalului românesc! Cupa UEFA devenea o întrecere ºi mai durã, din acel an inventându-se un al doilea tur preliminar. Cu un coeficient care nu-i asigura prezenþa într-o fazã superioarã, clubul gãlãþean a pornit din prima rundã: 3-0 (goluri Vali ªtefan 30’, Mihalache 41’ ºi Maleº 90’ din penalti) ºi 1-1 (Mihalache 59’) cu Sloga Jugomagnat din Macedonia într-a doua jumãtate a lunii iulie 1998. A urmat o „dublã” grea cu danezii de la Vejle BoldKlub: 0-3 în deplasare, 0-3 pe teren propriu (11/25 august). Iatã formaþia de atunci a OÞELULUI, pregãtit de aceiaºi Simionaº ºi Ploieºteanu, cu Tudorel Cãlugãru antrenor de portari: Stelian Bordeianu, Leonard Nemþanu, Sorin Haraga, Dorel Balint, Emil Spirea, Valentin ªtefan, Viorel Tãnase, Iulian Arhire, Cãtãlin Tofan, Dragoº Mihalache, Viorel Ion, Costin Maleº, Mihai Guriþã, Tudorel Pelin, Gigi Ion ºi Florin Cernat. Perioada în care toþi ochii erau aþintiþi cãtre Galaþi se încheie cu o demisie-surprizã a lui Marius Stan, Mihai Stoica devenind noul conducãtor al clubului.

Stagiunea 1998-99 este ultima cu Simionaº pe banca tehnicã (locul 6 la final), iar la rând vin clasãri inferioare: poziþia a noua (ediþia 1999-00) ºi a 12-a (2000-01), OÞELUL evitând în ultimul ocazie retrogradarea. Campionatul 2001-02, cu un retur excelent orchestrat de pe margine de fosta glorie a Stelei Marius Lãcãtuº, asigură Galaþiul pe locul 5. Senzaþia a fost cã, în cazul în care nu se pierdeau anumite puncte, OÞELUL putea ataca treapta întâi a clasamentului! Sezonul se încheie cu plecarea în grup a preºedintelui Stoica, antrenorului Lãcãtuº ºi a opt dintre jucãtorii de bazã ai echipei. În fruntea grupãrii „roº-alb-albastre” este numit Igor Pârvu, ca tehnician vine fostul fotbalist Costel Orac, însã subþirimea lotului atrage o retrogradare dramaticã. OÞELUL a disputat barajul de menþinere în prima ligã ºi, dupã 2-1 pe teren propriu cu FC Bihor, pierde în prelungiri, în Ardeal, scor 1-3. Cãderea la matineu avea sã dureze însã numai o lunã, fuziunea celor douã grupãri prahovene de primã divizie, Astra ºi Petrolul, eliberând un loc în eºalonul superior. Cu un nou preºedinte, Nicolai Boghici, ºi cu jucãtori adunaþi în ultimul moment, OÞELUL redevine spaima formaþiilor din Capitalã. La mijlocul sezonului 2003-04, la Dunãre este adus ca antrenor principal olteanul Sorin Cârþu, ultimul tehnician care a câºtigat titlul naþional cu o formaþie din provincie (Universitatea Craiova). OÞELUL terminã anul pe treapta a cincea ºi disputã finala Cupei României, pe care o pierde în faþa lui Dinamo Bucureºti, scor 0-2. Iatã echipa utilizatã pe 6 iunie 2004, ziua finalei: Cornel Cernea – Daniel Munteanu, Gheorghe Rohat, Sorin Ghionea – Cornel Dobre, Cosmin Mãrginean, Ciprian Danciu (41’ Decebal Ghearã), Iulian Apostol (60’ Augustin Cãlin), ªtefan Nanu – Bogdan Aldea, Dãnuþ Oprea (70’ Mircea Ilie).

A patra prezenþã a OÞELULUI în Cupa UEFA se deruleazã în toamna anului 2004. Cu propriul stadion în renovare ºi arena „Dunãrea” sub standardele cerute de UEFA, echipa este „plimbatã” la Constanþa. Mai întâi, pe 15 iulie, cu Dinamo Tirana din Albania, într-o partidã câºtigatã de la pauzã: 4-0 (goluri Cristian Obscur 10’, ªtefan Nanu 17’, Victoraº Iacob 26’, Iulian Apostol 44’). În retur, pe 29 iulie, „oþelarii” se impun cu 4-1, marcatori fiind Danciu (21’ din penalti, 80’), Rohat (37’) ºi Aldea (69’). În turul II preliminar, faptul cã OÞELUL n-a putut juca în faþa propriilor suporteri a contat în economia calificãrii: 0-0 la Constanþa (12 august) ºi 0-1 la Belgrad (26 august), cu Partizan. În cele patru meciuri europene, în afara nucleului etalat în finala Cupei României, au mai apãrut la OÞELUL: Ciprian Mozacu, Cristian Crãciun, Silviu Izvoranu, Ionuþ Dragomir.

Rãmas principal finanþator al echipei, Combinatul Siderurgic Galaþi (devenit între timp SiDEX SA, ISPAT SIDEX ºi MITTAL STEEL) ºi-a manifestat în iarna 2004-05 intenþia de a se implica ºi mai mult în destinele OÞELULUI. Campionatul respectiv gãseºte formaþia dunãreanã pe locul 8, cu Viorel Anghelinei preºedinte, Cãtãlin Tofan vicepreºedinte ºi Mihai Stoichiþã ca antrenor. Turul stagiunii 2005-06 este cel mai chinuit din istoria de prim eºalon a clubului, când se acumuleazã numai 9 puncte, însã revenirea lui Marius Stan ca director general, angajarea tehnicianului Petre Grigoraº ºi transferarea unui „tren de fotbaliºti”, 18 la numãr, salveazã situaþia. OÞELUL terminã întrecerea pe locul 9, reuºind cel mai bun retur pe teren strãin din întreaga sa existenþã (7 victorii din 8 partide susþinute în deplasare).

În campionatul 2006-07 al Diviziei A, devenitã Liga I, conducerea clubului a stabilit ca obiectiv o clasare între locurile 6 ºi 8.
_________________
[url=http://liga1.myforum.ro] Istoria Clubului Istoria Clubului